28 May 2006

ciocolata la miezu noptii


e aproape 1 noaptea. stau in fata calculatorului si mananc ciocolata poiana. e ciocolata care mi-a dat-o azi bunica. tocma ce am desfacut-o si am zis sa mananc doar cateva bucati, sa mai pastrez si pt zilele care urmeaza. a mai ramas jumate si mai iau o bucata. tocma ce a plouat cu tunete si fulgere si se simte aerul rece de dupa ploaie. e liniste, chiar prea liniste. se mai aude vantul care bate in frunzele umede. mai iau o bucata de ciocolata. ma culcasem dar nu am somn. ma culcasem doar ca sa zic k nu mai invat la chimie, k me somn. am ajuns sa ma mint singur. nu pot sa dorm si am deschis calcu. degeaba, k nu gasesc nik interesant la el. m-am saturat de el. as vrea sa ma pierd in natura, la conditia primitiva. fara tehnologie, calculator, mobil... doar natura si sa ma detasez de toate. mai iau o bucata de ciocolata. ma uit pierdut la monitor si gandurile imi zboara in alta parte. ma mai gandesc putin si mai scriu o fraza. e un sentiment ciudat sa fie noapte si sa cauti cerul. sa incerci sa iti imaginezi ce mare e cerul, cosmosul si ce mici suntem noi. cu cat ne dam seama de marimea lui cu atat constientizam ceea ce suntem. o picatura de viata. asa e. viata. avem ceva aparte ce se numeste viata. dak avem viata traim, simtim, ne bucuram, iubim si ne simtim liberi. atatea sentimente si suntem asa de mici. suntem un mic univers dar totusi murim. suntem atat de extraordinari dar atat de efemeri. ce sunt eu? o picatura de viata care se bucura si iubeste. cine sunt eu? un om care a trait si nimeni nu stie de el. poate doar cativa cunoscuti. nu multi. dar nu asta a contat. a contat dak a reusit sa se bucure in aceasta viata. nu a contat cate facultati a facut sau ce masina are. a contat cat a iubit, cat a trait viata, cum s-a distrat si sa simtit bine. oare a contat dak era bine platit? nu. a contat dak a stiu sa ofere. sa ofere un pic de viata si celorlalti, sa ii faca sa se simta iubiti asa cum se simtea si el. mai iau o bucata de ciocolata. e ultima. a trecut deja juma de ora de cand scriu. simt la picioare aerul rece de afara iar piciorul drept mi-a amortit. te simti bine in asemenea momente cand meditezi la chestii pe care secole de-a randul poetii au incercat sa le descrie dar tu le traiesti. sunt adevaruri vechi, ramase din timpuri indepartate. cata intelepciune de la niste oameni primitivi. cu toata stiinta contemporana tindem sa neglijam scopul pt care avem acest lucru minunat:
picatura de viata......

2 comments:

Anonymous said...

Great site lots of usefull infomation here.
»

Anonymous said...

Your are Excellent. And so is your site! Keep up the good work. Bookmarked.
»