halos se numeste zona unde am mers la munte. este undeva pe langa onesti. am stat la o casa din lemn, cu un aer vechi, romanesc. pot sa spun mi-a placut cu adevarat. sa fi fost praful care se depusese in casa timp de 2 ani de zile in care nu a venit nimeni aici? sa fi fost aerul de lemn vechi care s-a conservat? sa fi fost panzele de paianjeni din casa care le-am luat cu aspiratorul? sau poate buturuga care sustinea patul din camera de zi :)) cel mai rustic lucru a fost.. cacatoarea din fundul curtii.
mult timp am petrecut in hamac. o placere si relaxare totala. te leganai fara griji, respirai aer proaspat de munte si.. adormeai linistit.
timpul parca avea rabdare. mirosul de brad te imbata total si iti umplea plamanii de bucurie. aerul era si mai racoros, un pic umed, aer de munte. in departare, de jur imprejur auzeai pasarelele care cantau din inaltimea brazilor. nimic altceva decat glasul lor ascutit si ecoul sunetelor. sa iti imaginezi aceste frumuseti cu sute de ani in urma, pe vremea haiducilor. sa vezi pentru ce se ascundeau ei in munti si erau suflete de codru. sa ii vezi calare pe cai si caii cu copitele in apa rece a paraului. sa ii vezi cu pieptul in vant, cu arma la cingatoare si mustata la nas. privirea care brazdeaza indepartarile si parul fluturat in spate. cu vocile groase ca tunetul si cuvantul ferm ca bradul neclintit. fac popas pe o poteca de munce si in jur auzeau pasarelele care cantau din inaltimea brazilor. nimic altceva decat glasul lor ascutit si ecoul sunetelor...in curtea casei noastre era o masa de lemn veche, putrezita de la zapada iernii. buna de baut una mica la aer si adormit cu capul pe banca - iar vorbeste betzivul din mine :))
No comments:
Post a Comment