road trip prin Dobrogea

si asa incepe povestea.. cu fat frumos aparand cu mainile incarcate.. cu tobe. (mihai m-a injurat la faza asta, dar eu il iubesc)


cu doua masini cu plinul facut, sucuri, bere, rontaieli si alte prostii am pornit la drum.

in jurul nostru numai albastru si intinderi nesfarsite. campiile ating cerul si dobrogea isi arata frumusetile. simti ca daca ajungi unde drumul se pierde in albastrul cerului, acolo o sa incepem sa zburam. dacii zburatoare. printre nori cu geamurile lasate. trecand pe langa pasari si ingerasi pe norisori care canta la harpa. e pe naiba. sa revenim distractia din masina. eu cu felix am realizat percutia de fundal pe margineanu, adica: 'ce mult te-am iubit paraschivo' sau 'femei, femei/ e plina lumea de nebune..' si sa nu uitam 'la umbra nucului batran..' . si am cantat la tobe, am cantat, am cantat, am cantat la tobe, am cantat pana cand m-au aruncat astia din masina. cu tot cu tobe.

si asa am mers 300m pe jos. pe marginea drumul, cu vantul puternic batand dintr-o parte, cu stuful pe marginea drumului si batand la tobe. as fi tot mers asa dar era un frig si un vant incat li s-au facut mila de mine. la un moment dat am ajuns la o cetate careia i-am uitat numele. cand am urcat un deal, relieful din jur era deosebit. prin urmare.. am turnat o poza.

ruinele cetatii sunt interesante. sunt amplasate foarte bine strategic, pe un deal mai greu accesibil. am urcat pe zidurile ei, am vrut sa urc pe turnul din imagine dar m-am lasat bagubas din cauza vantului. data viitoare.

dupa mica oprire la cetate, on the road baby. sper nicaieri. si cu sentimentul de libertate in suflet.


frumusetile stepei se pot vedea imaginea asta.

si un stalpt de telegraf. sa moara cioara de pe fir (si vaca cu cabina).


urmatoarea oprire la o zona cu stuf si papura. erau si niste banci cu mese din lemn, ca un fel de popas.

dar la ce frig era ne-am rezumat a face putin misto, a culege niste stuf si papura si a le baga la mihai in porbagaj. m-a injurat mihai a doua oara, ca a pocnit papura si a umplut cu puf prin spate. si eu te iubesc mihai.

si bineinteles eu cu motul de stuf. e tare poza.

eu cu ideile mele tampite, am prins un bat de stuf in fata la masina. si asa se uitau toti care ne vedeau si zambeau. lamaita (adica masina lui mihai) cu stuf in fata. boorn to be wiild..

al naibii stuf a tinut pana inapoi in constanta. adevarul e ca la cat il bate vantul pe camp, mi se pare normal sa reziste. veverita. mai departe am ajuns la delta. barci, alea alea. apa era gheata. aruncam cu pietre in larg si ramaneau infipte in gheata. numai la unul din noi i s-a crapat gheata la mal, si a cazut cu piciorul in apa. legile lui murphy..


mai departe tot inainte pana am ajuns in tulcea. acolo am mancat si ne-am odihnit un pic. si bineinteles trebuia sa fac si eu ceva. am umplut cu puf de papura ditamai parcarea de hotel de la intrarea pe faleza din tulcea. toata, era plina. si am plecat repede.. si a inceput sa se lase seara.

mai bateam si un pic pe la toba. ma mai uitam pe cerul instelat. era luna plina. lumina tot. si am iesit sa facem pipi. noi baietii.


sfarsit.