frumoasa

discutie la coada la intretinere, intre doua tanti: 'Ce a ajuns lumea. Nu le vezi p'astea tinere? Iese fi'miu cu una, nu zic, e frumoasa la corp ca o papusa, dar proasta ca o matusa!' Asta chiar nu o stiam, si m-a amuzat. si m-a amuzat si cat de deschis vorbeau tantile astea care peste 10 ani sunt babe. ca una nu stie sa faca sex, ca fata nu stiu cui nu stiu ce probleme are cu baietii, sa unu nu se fute. astea-s babele de maine! o sa dau de ele prin autobuz mai nou

afacere

am facut o afacere buna. vroiam sa imi cumpar cartea 'Nasul' dar costa in jur de 30 lei. decat sa dau atat pe ea, vroiam sa merg la un anticariatul din constanta sa o caut. pana sa ajung la anticariat a aparut ca supliment la saptamana financiara. 10 lei si am si ziar sa folosesc la baie. si de restu pusc si cateva beri. asta cu adevarat afacere.

Un sărut pe pleoapa toamnei

ceva mai devreme am citit un articol pe net cu acest titlu. am realizat ca vine toamna. ca vor aparea frunzele maron, galbene, rosiatice, si ca va sufla vantul si le va imprastia. ca pomii se vor scutura si printre crengile goale se vor vedea norii grii. ca bancile se vor rasfira pe aleile parcurilor pline de frunze imprastiate. ca vor aparea castanele. doamne, ce am uitat. cand eram mic ma jucam cu ele, le strangeam de pe jos, le aruncam, le cioparteam, le pastram. mai mari, mai mici, mai diforme, dar toate maron. si frunzele mari de vita de vie. si ciorchinii de struguri printre tulpinile golase de vita. diminetile racoroase si roua peste frunze, fantana, iarba, poarta... eram mic la gradinita si observam toate astea in jurul meu. acum sunt grabit, cu griji, cu privirea inainte. vine toamna.. se asterne si in sufletul meu..

Blanche-Neige, la suite 2007

interesanta urmarea povestii. cei mici ar ramane un pic cam socati: alba ca zapada are un sex-appeal puternic (in afara de urias care vrea sa o manance, toti vor sa o calareasca), fat frumos se culca cu toate printesele din povesti (inclusiv cu zana baba care are vreo 4oo si ceva de ani si un decolteu adanc), cenusareasa este de fapt un travestit, cei sapte sunt niste labagii.. doamne, nici nu pot sa mai continui :))

pt ce este buna o bere

1. Se poate stinge focul cu ea
Desi nu este la fel de eficienta precum un extinctor, o bere poate stinge un foc, in caz ca nu aveti altceva la indemana. La urma urmei, berea este in mare parte compusa din apa. Agitati-o putin si desfaceti-i dopul. Aceasta solutie functioneaza in cazul in care sunteti la gratar si nu aveti apa. Unii oameni, de exemplu, au tot timpul o cutie de bere in masina. In cazul in care ar izbucni vreun incendiu, sunt pregatiti.

2. Se poate marina carnea
Nutritionistii sunt de parere ca berea fragezeste foarte bine carnea, datorita faptului ca este putin acida. Spre deosebire de vin si de otet, ea nu modifica aroma carnii. Faceti cateva gauri in carne si turnati bere. Lasati-o la frigider cateva ore sau chiar o noapte intreaga. Nu beti lichidul care va rezulta la sfarsit.

3. Se pot lustrui vasele
In vremuri de demult, ultimul strop de bere care ramanea in butoaie era folosit pentru lustruirea cuvelor de cupru din berarii. Se punea un pic de bere pe suprafata unui vas, se lasa o vreme, dupa care se stergea. Unii au transformat acest obicei in traditie.

4. Da stralucire parului
Berea este un remediu pentru un par distrus. Puneti o ceasca de bere pe foc si lasati-o la fiert pana cand mai ramane doar un sfert din ea. Astfel inlaturati alcoolul care usuca parul. Lasati lichidul la racit, apoi amestecati-l cu o ceasca din samponul dumneavoastra preferat. Puneti amestecul intr-o sticla goala, apoi spalati-va parul si clatiti-l ca de obicei. Va va face parul sa straluceasca.

5. O puteti folosi sa pacaliti un proprietar zgarcit
Locuiti intr-un apartament unde proprietarul plateste caldura si fixeaza termostatul la o temperatura foarte scazuta? Scoateti de la rece o cutie de bere si puneti-o deasupra termostatului. Temperatura scazuta a berii va pacali termostatul, care va actiona ca si cum temperatura ar fi scazut in incapere si trebuie sa dea drumul la caldura.

6. Scade tensiunea arteriala.
Se pune intr-o cafetiera un pumn de hamei si o cana cu apa, iar in urma fierberii rezulta un fel de ceai amar care are rolul de a scadea tensiunea, aducand-o la valorile normale in numai 10 minute. Explicatia ar fi ca hameiul dilateaza vasele de sange, lucru care reduce tensiunea arteriala. Acest remediu nu trebuie folosit in locul medicamentelor!

7. Vindeca insomnia
Greg Smith, autorul cartii Biblia bautorului de bere, a declarat ca femeile cumpara adesea nu bere, ci hameiul folosit la fabricarea berii. Il cos in perne, explica el, pentru ca mirosul lui se presupune ca le ajuta sa doarma. Atentie! Unii pot insa fi alergici la hamei.

8. Este buna si la masaj
Luati o cutie de bere plina si folositi-o la masaj. De exemplu, scoateti-va pantofii si puneti talpa pe ea, impingand-o inainte si inapoi. Sau puneti sa va faceti masaj la spate sau la gat. Fixati cutia de un perete si lipiti spatele de ea, urmand sa va leganati intr-o parte si-n alta. Trebuie numai sa va folositi imaginatia.

9. Se poate folosi la gatit
Puneti orez jasmine intr-o ceasca, clatiti-l bine, apoi scurgeti-l. Puneti-l intr-un vas de marime medie impreuna cu 340 ml de bere. Puneti amestecul la fiert, la foc mic, si acoperiti vasul cu un capac. Dupa 20 de minute, dati-l jos de pe foc si lasati-l la racit 10 minute. Orezul va avea aroma de nuca, de o sa va lingeti pe degete.

10. Folositi-o pe post de compresa cu gheata

Cutiile de bere inghetate sau foarte reci tin foarte bine locul compreselor cu gheata. Puneti una pe locul care va doare - muschi, arsuri provocate de soare, un cucui, de exemplu. Aveti grija sa puneti o bucata de tesatura intre cutia de bere si piele, pentru a evita degeraturile.

la multi ani rox!

ziua prieteni noaste: maimutzica roxana. ne-am fatzait toata ziua sa cautam cadouri si nici nu vreau sa zic ce i-am luat :))) trecand peste asta, m-am ales cu tortul ei in frigiderul meu. nu o sa observe nimeni, am bagat un pic degetu sa gust. cred ca daca as manca floarea de pe tort nu ar observa nimeni. sau da. cred ca o las acolo. tre sa plec. sa nu uit cadoul acasa.

Phoenix - 45 ani

Nicu Covaci:
Pai pina sa renasca doar acei ce har avutara pina acum… s-au ales cu multe fripte si arsuri…
Anul acesta sarbatorim (am vrea) cei 45 de ani de zbucium, lupte atit cu sisteme politice cit si cu noi insine, ani de pribegie prin lumi necunoscute si neintelese, ani de dor de tara si de parinti si prieteni…cei care-au mai ramas…biata mea mama a platit cu viata libertatea care ne-am luat-o haiduceste. M-am gindit la ceva…poate se vor gasi citiva sa ma indrume sa realizez aceasta viziune:

Un mic templu de sa zicem 40m patrati, in care un perete e un ecran mare pe care zi si noapte ani si ani, la infinit, sa se proiecteze filme sau dvd, clipuri, etc., niste boxe serioase, in timp ce noi, asa cum dam bir cu fugitii, sa ne aflam in niste sticlute intr-un raft…asta-I cenusa lui Covaci, a lui Tandarica, Ioji, etc…. de ce sa ne manince viermii intr-un cimitir , incalecati claie peste gramada asa cum e bussines-ul mortuar, cind putem sa rezistam elegant , curat si cu trimitere in viitor. Pe un perete sa fie trei robinete, unul cu tuica altul cu vin altul cu bere si cine vrea sa stie cine a fost PHOENIX sa vina si sa se bucure ca am existat.
Poate ca va fi ultima sarbatorire, in conditiile de fata, nu stiu citi ani vom mai bate la tobe asa cum se bate la noi sau vom tine ghitara pe umeri.

M-as bucura sa stau intr-o zi intr-o sala in public si sa aplaud o noua formatie PHOENIX, sa demonstram ceea ce altii nu au reusit, NEMURIREA!!!
Am inceput un proces de intinerire a formatiei.

Am inlocuit, asa cum au cedat unii si altii (de la Moni Bordeianu, Kamocsa Bela, Claudiu Rotaru, Pilu Stefanovici, Günther Reininger, Zoli Kovacs, Liuba Cornel, Costin Petrescu…insir doar unii dintre cei aproximativ 40 de artisti de cea mai mare calitate ce si-au adus aportul la succesul numelui de PHOENIX), cu tinere talente ca Mircea Baniciu, Iosif Kappl, Tom Buggie, Ivan Kopilovici, Mani Neumann, Dzidek Marcinkiewicz, Alin Oprea, Lucian Cioarga, Tavi Colen, Jools Cooper, Malcom J Lewis, ca si altii care ii inlocuiesc de la caz la caz pe acestia… ca Bogdan Bradu, Guillermo Corujo Dominguez…

Lista este lunga si ceia ce as vrea sa se inteleaga este ca PHOENIX este un produs pur spiritual la care si-au dat multi aportul.

In momentul de fata cine este cu mine pe scena este PHOENIX, coborind sunt Colibri, Pitulici sau …

Ar fi fost si imposibil ca toti acesti talentati muzicanti sa nu aibe si proiecte proprii care sa le reprezinte viziunile si personalitatea.

La Vama Veche l-am aplaudat pe Mircea Baniciu si l-am felicitat pentru (dupa parerea mea) cel mai reusit numar din festival, iar acasa ascult cd-uri cu muzica tiganeasca sau macedona,creeata de Ovidiu Lipan impreuna cu alti talentati..si asa lista se poate prelungi. Ba chiar si eu mi-am permis sa apar singur in FOLK YOU, si sa cint citeva din melodiile cu care am crescut si mi-am format gustul.

Totusi timpul care trece nu a trecut degeaba, cel putin in ceea ce ne priveste, dupa ce am cintat anii 60 influientati de Bob Dylan, Beatles, Rolling Stones, Byrds si altii, am schimbat stilul si ne-am afundat in folclorul precrestin, vroiam sa aflam cine suntem de fapt si in ce masura avem dreptul sa ne uitam si noi drept in ochii celor ce ne inconjoara. Bucuria a fost mare descoperind ca dupa toate invaziile ce le-a suportat acest popor, mai exista inca urme de sira a spinarii, cu toate influientele de care era imposibil sa ne ferim, exista o serie de elemente care dainuie de milenii. La un moment dat m-a strafulgerat o viziune cu totul si cu totul noua. Pai daca Traianus ne-a infrint si a ocupat Dacia impunind limba si moneda latina, nu inseamna ca singele s-a schimbat si el. Desi asa cum am invatat cu totii la istorie, legiunile lui, Catalanica si Sardica (vezi dialectele vorbite in Banat, Transilvania si sudul Carpatilor), au ramas aici si au intocmit familii cu romince, asta nu inseamna ca avem cu totii singe latin in vene. M-a fascinat descoperirea elementelor celtice din Transilvania si am incercat sa aprofundez acest fenomen, ajungind la mari momente de satisfactie, descoperind ca suntem partial inruditi cu cei pe care i-am divinizat de la inceput, si a caror muzica sta la baza muzicii moderne internationale. Nu voi intra in detalii, dar exista destule elemente celtice atit ca simboluri grafice, ritualuri si fel de a interpreta, melodicitate, armonii etc. in nordul Transilvaniei, incit m-am decis sa mergem pe aceasta urma care fara sa ne instraineze, sa ne aduca mai aproape de o Europa unita si prin spirit nu doar prin interese comerciale.

Piesele noi la care lucram acum, se situeaza pe linia aceasta a influentelor celtice si vom face o selectie si a pieselor noastre care contin aceste elemente.

La sarbatorirea celor 45 de ani PHOENIX unde de fapt intentionam sa invitam lume la o sarbatoare prieteneasca si nu neaparat la un concert, vom pune in scena un astfel de eveniment, asa numit unplugged, deci acustic, cu sonoritati noi, interesante, pe care parca le-am cunoaste si nu stim de unde…

Vom avea o serie de invitati, incepind cu G. Zamfir si pina la interpreti din Oas si Maramures, dar si invitati din Irlanda si Scotia. Solistii vocali , vreo sapte la numar se vor schimba si vor trece inapoi in cor dupa ce si-au cintat pasajele, un quartet e corzi si o sectie de percutie ne vor ajuta sa creem o atmosfera cum nu s-a mai intilnit la PHOENIX, alaturi de citiva suflatori, de la bucium la oboi…

Solistul vocal pe care se va pune accentul de data aceasta este vechiul nostru prieten si coleg Dan Bradu, avind acea stralucire agresiva si razboinica in voce asa cum o cere muzica celtica.

Acest eveniment dorim sa-l punem in scena la Teatrul National la mijlocul lunii Noiembrie (eventual 17) daca e liber, sau la Opera din Bucuresti. Desigur ca un asemenea eveniment in care oaspetii sa fie intimpinati cu caviar si sampanie cere o organizare foarte serioasa si sprijinul material al unor patrioti cu spete late, caci la ora aceasta sunt destui in Romania care ar putea sa sprijine o actiune de acest gen. Repet, nu atit aniversarea noastra e importanta ci, si sunt convins de asta, faptul ca putem sparge o gheata intre noi si cei din jurul nostru care ne socotesc tara rrromilor!!! Sunt convins ca incepind de la anul cind intetionez sa organizez primul festival celtic in Romania, am gesit o cheie spre cei ce inca nu ne stiu si nu ne-au inteles pina acum.

Daca se vor aduna indeajuns bani suntem decisi ca impreuna cu televiziunea sa selectionam (nu ciini, pisici, sau tigani) copii talentati, cu un EQ mare, sa-i sprijinim sa studieze la Oxford sau ori unde vor vrea sau va fi cazul!!!
Fie ca aceasta aniversare sa sparga ghiata atit intre noi si Vest cit si intre PHOENIX si cei ce ne-au ignorat pina acum.

pestera liliecilor

Peştera "Gura Dobrogei" are peste 480 m lungimea galeriilor. În această peşteră au fost atestate numeroase mărturii ale activităţii umane, unelte de silex paleolitic şi neolitic, fragmente de ceramică neolitică, cât şi obiecte mai recente din metal aparţinând epocii fierului. Peştera are 3 intrări:
Intrarea I - intrare principală, largă de 2 m si înaltă de 1,5 m, este orientată spre Nord şi conduce, coborând o piatră de 2 m în sala ce se continuă cu Galeria cu Fosile, orientată Nord-Sud;
Intrarea II se face printr-un aven mic care dă accesul în Galeria cu Ceramică, orientată Vest-Est;
Intrarea III - intrare secundară orientata Vest - Nord-Vest care duce într-un mic coridor ce comunică printr-un puţ cu extremitatea terminală a sălii de la intrarea I. Această sală se continuă cu galeria cea mai lungă a peşterii (Galeria cu Fosile), ce reprezintă pe traiectul său denivelări datorită îngrămădirilor de blocuri sfărâmate. Galeria se bifurcă şi cele două ramuri se reunesc la extremitatea lor constituind un drum continuu cu o traiectorie circulară. În aceste galerii se deschid câteva coridoare laterale.

Interesant pentru Galeria cu Fosile este acumularea unei mari cantităţi de guano tasat, constituind movile apreciabile sub coloniile de lilieci adapostiţi în timpul verii pe tavanul peşterii.

În Galeria cu ceramică se poate pătrunde prin intrarea II, dar şi printr-un cotlon scund şi pardosit cu pietre, ce porneşte din sala de la intrarea I. Încăperea în care se ajunge este luminată difuz prin deschiderea avenului şi se continuă cu un culoar cu aspect de tunel pe o distanţă de 70 m.

Porţiunea terminală se lărgeşte şi îşi schimbă direcţia orientându-se spre Nord-Sud. Podeaua acestei încăperi este acoperită cu guano. În bolta din extremitatea sudică a sălii s-a găsit în hibernare cea mai mare colonie de lilieci, aparţinând speciei mediteraneene Rhinolophus mehelyi.

Sala se continuă cu un culoar uşor ascendent ce se termină cu o diacluză inaccesibilă. La înălţimea de 1,8 m deasupra intrării în aceast culoar se poate urca pe o mică platformă în care pătrunde într-un coridor strâmt ce reprezintă singura porţiune concreţionată a peşterii. Se remarcă existenţa de gururi in miniatura, pline cu apă numai vara.

Primele resturi fosile găsite în peşteră aparţin strămoşului grivanului, animal caracteristic faunei dobrogene.

Peştera adăposteşte şi în prezent mari valori ştiinţifice. Dintre acestea menţionăm în primul rând marile colonii de lilieci, care au dat şi numele, prezenţi tot timpul anului - liliacul cu mustăţi: Myotis mistacinus şi Rhinolophus mehelyi.

aceasta este o descriere stiintifica despre pestera. la prima explorare am gasit doar galeria de fosile, si am ratat galeria de ceramica. la a doua explorare am gasit si galeria de ceramica si am gasit si niste cioburi de vase acolo, iar a treia oara am reusit sa gasesc si o unealta preistorica din piatra. a fost o experienta noua sa mergem in pestera, dar deja ne-a intrat in sange, ne-am mai cumparat echipament si speram sa ajungem si in alte pesteri. am incercat si la cea de la limanu dar era in inchisa cu beton si usa de fier. in poze se vad si cativa lilieci. sunt foarte inofensivi, fugeau de noi daca ne apropiam de ei si nu ne-a atins nici unul.

folk you 2007

Doua seri de muzica si suflet. De mare si cer. De nisip si lumini de reflectoare. De artisti si chitari. De stele si sperante. De prieteni si oameni. De folk you…
prima seara am mers cu masina in vama. am debarcat in drumul plin de praf si oameni. am stras o bataie cu izoprenul si zdup pe plaja. acolo am gasit loc bun si ne-am intins lucrurile. o initiativa buna a Jurnalului National de a distribui gratuit printre spectatori a suplimentului despre Motul Pittis, un material foarte bun care l-am citit ulterior acasa. usor, usor s-a umplut si plaja si nu puteai arunca un ac care sa cada direct pe nisip. siii… a inceput. dinu olarasu impreuna cu fiul sau vladimir cu ‘Dincolo de orice vama/ Dincolo de da sau nu…’.

pe mine piesa m-a gasit mancand un sandwich facut de mama lui flaviu. bun, dar mai buna bereaaa. burp. la socaciu m-am intins pe izopren si am ascultat uitandu-ma la stele. frumusetea acelor momente ma ducea cu gandul la woodstock. seicaru a inchis in stil mare prima seara. a cantat nemaipomenit.
la intoarcere am adormit, la iesirea din vama, pe umarul roxanei. am atipit un pic si m-am trezit in constanta la semafor. destul de scurt drumul :)) . prin constanta am fost doar in trecere, deoarece le-am dus si pe fete in medgidia. am trecut in noapte prin ceata deasa ce se formase pe drum. dupa ce le-am lasat pe fete, inevitabil ne-am ratacit un pic prin medgidia, ca sa fie distractia completa, dupa care spre casa. am pus capul pe geam, departarile treceau prin fata ochilor si.. am adormit. cand am deschis ochii deja era lumina si am ajuns in constanta. era vreo 5-6 dimineata. Am ajuns acasa si m-am bagat la somn. sforrr...
incertitudinea a planat toata ziua de sambata, cand nu stiam daca o sa merg cu mihai si rox la folk. evident, cum am presimtit, ei nu au mai vrut sa vina. deci, dupa o partida de somn pana la ora 19:00, fara sa am unde sa stau noaptea in vama, am aruncat in rucsac un bluzon, o sticla cu apa plata si niste biscuiti, l-am pus in spate si spre vama cu mine. am luat autocarul, au mai trecut peisaje prin geamul vietii, am mai stat de vorba cu o tanti din moldova, care venise cu fetele la mare. din mangalia am stat ca sardelele in microbuz, in picioare, cu lume destul de pestrita. dupa aproape o ora am ajuns pe plaja, locul plin peste tot in jurul scenei de oameni. o mare de oameni. Am preferat sa stau intre marea de oameni si marea valurilor, la juma’ de metru apa. au urmat clipe frumoase, de muzica folk, de valurile inspumate, de aerul rece al noptii, de scena colorata si artistii cu chitari in mana. daca in prima seara mancam sandwitch la dinu olarasu, acum rontaiam bicuiti la mircea baniciu. ‘ Cu ape de rosu in ochi/ Valuri largi de alb/ Mov si verde zboara cald/ Pe chipul tau drag/ Esarfa in dar...’ .

emeric imre a fost unul din artistii pe care ii asteptam. ascultam in timp ce ma uitam la mare si luna, la unduiri de apa si valuri. am simtit din nou vama, asa cum era odata... ducu bertzi nu prea in forma, a lasat publicul sa cante o mare parte din versuri. nicu alifantis si alexandru andries au cantat impreuna, despre tamara, cea mai frumoasa zi, balada dromaderelor sau piata romana nr 9. prima oara cand am fost la un concert nicu covaci. A ramas undeva adanc interpretarea live si vocea lui. nu se compara cu inregistrarile de studio. are o voce patrunzatoare, ragusita cand vorbeste normal si cu acea tonalitate aparte cand se revarsa vocea din tot pieptul. ‘In umbra marelui urs’ a fost superba live. pacat ca nu a cantat si ‘Nunta’, desi a fost ceruta cu insistenta de public. 'Mugur de fluier' si 'Strunga' au fost alte 2 melodii deosebite cantate de el.

si toate lucrurile frumoase au si un final. dar.. 'sfarsitul nu-i aici'. 'daca v-au placut bufonii, ne mai vedem si la anul.' dupa care a ramas nisipul gol in jurul scenei, un reflector care lumina vag plaja, cativa oameni care strangeau echipamentul si.. muzica care se auzea din alte localuri in vama. a fost frumos. m-am carat in expirat sa ma intalnesc cu cineva.