directia 5

Sambata, 27 februarie, a fost concert 'Directia 5' in Phoenix. Desi nu sunt eu mare fan, imi place muzica lor si am luat biletele pentru a merge cu cineva anume. Eh, in cele 2 saptamani de cand am luat biletele si concert s-au intamplat multe, iar eu nu am mai mers insotit de cine vroiam. Asa ca am dat sictirit cu banul sa aleg din cele 5 fete care vroiau cu mine la concert. Ozana a fost castigatoarea.

Ajuns acolo, agitatie. Se venea grupuri de gagici sau cupluri. Fustite negre si scurte, ciorapi fini pe pulpe frumoase, blugi stramti, decolteuri generoase, genti mari atarnand la brat (nici nu vreau sa imi inchipui ce poate sa care fetele in ele), coafuri stilate, parfumuri fine, buze tentante.. cam astea defilau prin fata mea pe scarile Phoenix-ului in timp ce ii asteptam pe Cristi si Alexandra. Dupa atata nebunie, am intrat si am ocupat masa. Jumatate de ora am salivat setos dupa bere mea. Inteleg ca era aglomerat, dar.. in fine. Apar si baietii de la Directia 5. Cristi Enache imbracat in negru si cu o curea super, cu catarama mare de fier (detaliile fac diferenta). Gagicile moarte coapte. Au cantat cateva melodii care se pare ca s-au asortat bine cu berea mea, dupa care pauza de 15 min. Moment de promovat nu stiu ce marca de vin si impartit cateva sticle prin public. Baietii iar urca pe scena. Atmosfera e placuta. Pe scena se arunca de la etaj cu servetele albe cu mesaje (presupun scrise cu ruj in forma de buze). Se face show, lumea se simte bine, eu mai iau o bere. La un moment dat o fata urca pe scena si dupa cateva vorbe schimbate cu Cristi incepe melodia 'Esti ingerul meu'. Si ia al doilea microfon.

Da, da. Are mult curaj si stie versurile. Din cand in cand se mai aude si ce canta ea. E frumoasa. Si se simte bine pe scena. Are stofa de vedeta. Si in acel moment imi vine in minte filmul 'Coiote ugly' (dupa ce am ajuns acasa l-am descarcat in 5 min si l-am vazut). Cristi o ia langa el si canta cateva versuri impreuna, noi zambim catre ei si o aplaudam. Fetita asta e o mica vedeta.


A urmat o piesa cantata mai mult instrumental, ce a dat putin in stilul Coldplay. Au stiut sa cante si sa faca show, pentru asta nota 10 baieti. Poate mai vin si data viitoare la concert. La sfarsit toata lumea se grabea sa plece. Eu m-am dus la fata care a cantat pe scena si: 'Buna. Pot sa iti cer pozele de la concert? Eu sunt Tiberiu...'. O cheama Cosmina, e din Bucuresti si a venit la Constanta special pentru acest concert.

Si e frumoasa ca o floare.

A ramas sa imi cante melodia 'Primul meu sarut..' in fata marii. Abia astept..

road trip prin Dobrogea

si asa incepe povestea.. cu fat frumos aparand cu mainile incarcate.. cu tobe. (mihai m-a injurat la faza asta, dar eu il iubesc)


cu doua masini cu plinul facut, sucuri, bere, rontaieli si alte prostii am pornit la drum.

in jurul nostru numai albastru si intinderi nesfarsite. campiile ating cerul si dobrogea isi arata frumusetile. simti ca daca ajungi unde drumul se pierde in albastrul cerului, acolo o sa incepem sa zburam. dacii zburatoare. printre nori cu geamurile lasate. trecand pe langa pasari si ingerasi pe norisori care canta la harpa. e pe naiba. sa revenim distractia din masina. eu cu felix am realizat percutia de fundal pe margineanu, adica: 'ce mult te-am iubit paraschivo' sau 'femei, femei/ e plina lumea de nebune..' si sa nu uitam 'la umbra nucului batran..' . si am cantat la tobe, am cantat, am cantat, am cantat la tobe, am cantat pana cand m-au aruncat astia din masina. cu tot cu tobe.

si asa am mers 300m pe jos. pe marginea drumul, cu vantul puternic batand dintr-o parte, cu stuful pe marginea drumului si batand la tobe. as fi tot mers asa dar era un frig si un vant incat li s-au facut mila de mine. la un moment dat am ajuns la o cetate careia i-am uitat numele. cand am urcat un deal, relieful din jur era deosebit. prin urmare.. am turnat o poza.

ruinele cetatii sunt interesante. sunt amplasate foarte bine strategic, pe un deal mai greu accesibil. am urcat pe zidurile ei, am vrut sa urc pe turnul din imagine dar m-am lasat bagubas din cauza vantului. data viitoare.

dupa mica oprire la cetate, on the road baby. sper nicaieri. si cu sentimentul de libertate in suflet.


frumusetile stepei se pot vedea imaginea asta.

si un stalpt de telegraf. sa moara cioara de pe fir (si vaca cu cabina).


urmatoarea oprire la o zona cu stuf si papura. erau si niste banci cu mese din lemn, ca un fel de popas.

dar la ce frig era ne-am rezumat a face putin misto, a culege niste stuf si papura si a le baga la mihai in porbagaj. m-a injurat mihai a doua oara, ca a pocnit papura si a umplut cu puf prin spate. si eu te iubesc mihai.

si bineinteles eu cu motul de stuf. e tare poza.

eu cu ideile mele tampite, am prins un bat de stuf in fata la masina. si asa se uitau toti care ne vedeau si zambeau. lamaita (adica masina lui mihai) cu stuf in fata. boorn to be wiild..

al naibii stuf a tinut pana inapoi in constanta. adevarul e ca la cat il bate vantul pe camp, mi se pare normal sa reziste. veverita. mai departe am ajuns la delta. barci, alea alea. apa era gheata. aruncam cu pietre in larg si ramaneau infipte in gheata. numai la unul din noi i s-a crapat gheata la mal, si a cazut cu piciorul in apa. legile lui murphy..


mai departe tot inainte pana am ajuns in tulcea. acolo am mancat si ne-am odihnit un pic. si bineinteles trebuia sa fac si eu ceva. am umplut cu puf de papura ditamai parcarea de hotel de la intrarea pe faleza din tulcea. toata, era plina. si am plecat repede.. si a inceput sa se lase seara.

mai bateam si un pic pe la toba. ma mai uitam pe cerul instelat. era luna plina. lumina tot. si am iesit sa facem pipi. noi baietii.


sfarsit.

lebede, lebede

am fost duminica in portul tomis sa vedem lebedele. a fost cam urat afara, batea puternic vantul dar a meritat. sunt superbe aceste fiinte numite lebede. plutesc gratios pe apa, isi intind gatul sa ude ciocul in apa sau sa manance bucatile de paine care le arunca oamenii. la fiecare val sau unduire a apei plutesc usor, se uita timide intr-o parte, mai intind odata ciocul spre apa.. cel mai frumos a fost cand le-am vazut prima data, la inceputul lui februarie. atunci le-am dat sa manance din pachetul cu mancare care il aveam la mine, iar ele in semn de recunostinta si-au infoiat aripile si le-au intins gratios in sus, unindu-le doar la varfuri... nu am cuvinte sa le descriu. adevarate balerine ale apei. le vezi cum inoata in grup si daca vrei sa le atragi la tine, te agiti putin la ele, le rupi bucati de paine si le arunci, si vezi cum vine cate una sa ia in cioc bucatile mici si albe, pana se aduna toate. cand e vorba de mancare, apar si pescarusii. vin ca sacalii si le iau pana si din gura lebedelor mancarea. dar trebuie sa impaci pe toata lumea: dai si la pescarusi, dai si la lebede.

ps: daca mergeti sa le vedeti nu fiti tarani. luati si o paine, doua, sa le dati sa manance. si inca o data, nu fiti tarani. dati-le bucati mici de paine, sa le poata lua usor. nu aruncati cu colturi sau jumatari de paine spre ele.