melci

a venit toamna. sunt frunze pe jos, trotuarele sunt mai tot timpul umede. mai mergi pe strada si auzi un poc!, a mai cazut o castana. si suntem invatati sa mergem inainte fara sa ne uitam pe unde calcam. si se intampla sa se mai auda fleoschh cu un sunet de cochilie sparta. un melc. si dupa te doare inima ca l-ai calcat. sunt asa mici si lipsiti de aparare, iar coarnele alea mici si micarile lente dau un sentiment de blandete. se misca si ei in lumea noastra mare, nemiloasa, iesind dupa ploaie pe potecile parcurilor sau iesind din boschetii de pe marginea drumului. ei sunt melci.