pe plaja

.


malul marii. razele soarelui palide in aerul taios al iernii. nisipul umed pe talpa adidasilor. sunetul scoicilor trosnind la fiecare pas. inaintez in pustietatea linistita. plamanii se umplu cu aer proaspat. valurile plesnesc cu spuma malul si cuprind algele verzi mirositoare. urat mirositore? nu. natural mirositoare. in zare doar umezeala marii. si cateva vapoare pierdute in orizont la mii de kilometrii. si eu singur pe plaja. cu mainile in buzunar. mai trosnesc cateva scoici sub greutatea mea si ma opresc. ridic o cochilie sparta. umeda si cu nisip pe ea. mai sunt cateva mii ca ea pe plaja. frumoasa si banala in acelas timp. o arunc si ma uit jurul meu. hoteluri goale dea lungul plajei si alei pustii. valuri inspumate si posturi galbene de salvamar, parasite in fata marii. lasate sa se lupte cu forta naturii. pun mana pe metalul rece al scarii si ma urc in unul. vantul bate mai tare sus. si mainile se afunda mai adanc in buzunare, zgribulindu-ma in mine. cu privirea in zare ma imaginez pe o corabie de pirati tinandu-ma de o parama. cu fata infruntand vantul si valurile spalandu-mi trupul. curajul curgand prin vene si fiind neinfricat. scuipand pana si moartea in fata si aruncand-o peste bord. cu piciorul pe marginea de lemn si privind semet spre necunoscuturi bogate. cu vantul in fata, sfidator. sprijinit de metalul rece a postului de salvamar in jurul meu tot nisipul umed amestecat cu alge. aerul proaspat si rece ma oboseste si sufletul vibreaza. ador marea iarna. si nisipul umed..